Nu-mi mai iubesc soțul, dar nu-l pot părăsi, este un tată atât de bun și nu vreau să-i stric copilăria fiului meu.
L-am cunoscut la facultate, ne-am îndrăgostit, am avut un copil, am decis să locuim împreună (fără căsătorie), el a renunțat la facultate, eu am terminat-o (acum sunt la facultate cu o bursă), el nu lucrează deoarece are dureri cronice dar are grijă de copilul nostru, îl duce la școală, îl ajută la teme, merge cu el în parc, merge la evenimente școlare, îl sprijină și îl îngrijește foarte mult, etc.
M-am îndrăgostit pentru că am crezut că este un tip deștept și la fel de ambițios ca și mine. Credeam că vrea să termine școala, dar durerile sale cronice l-au făcut să fie deprimat și a devenit tot ceea ce urăsc la o persoană. Îl admiram pentru cât de deștept, blând și cool era, acum subiectul lui preferat de conversație este cât de controlată este lumea de un grup secret de putere, cât de nașpa este totul și cum că nu sunt o mamă bună. Fumează iarbă în fiecare zi, îi place să se uite la documentare legate de conspirații și, de asemenea, este un anti-vaxxer ( ați ghicit, fiul nostru nu este vaccinat). Urăște când îi spun "hippie".
Singurul lucru pe care îl avem în comun acum este copilul nostru și gusturile muzicale similare.
Mulți oameni din familia mea nu-l plac din cauza stării lui de proastă dispoziție constante (știu că vine de la durerea lui cronică), dar eu obișnuiam să-l înțeleg, îmi ceream scuze pentru el. Dar acum îl urăsc, urăsc să se prefacă că se bucură de sex, urăsc să îi răspund "și eu te iubesc". Doar că fiul nostru este atât de fericit când ne vede împreună și nu vreau să-i frâng inimioara.
Am ajuns la un punct în care după ce mă cert cu el (se pricepe foarte bine la cuvinte, btw, mă simt vinovată tot timpul) mă duc la baie și mă dau cu capul de perete până mă doare, ca să îmi alung frustrarea, am găsit alinare la durere. Evident că nu e normal.
Nu e abuziv, doar că are o dispoziție proastă frecvent, se plânge de orice și nu face nimic, e enervant. Dacă aș putea da timpul înapoi, m-aș întoarce la momentul în care am început facultatea și aș sta departe de el.