In primul rand felicitari pentru curajul de a ne spune acest lucru. Cei mai multi dintre noi nu stim sau nu avem curajul de a o face. Sentimentul de abandon este foarte dureros si daca sa se combina cu abandonul din parte persoanei la care tii devine si mai dureros. Durerea pe care o resimtim ne face sa dorim sa nu o mai simtim si in mod logic dorim sa nu mai fim, sa disparem. E normal si dureros sau invers, dureros si normal. Si asta pentru ca suntem oameni si simtim. Dar de cele mai multe ori ceea ce pare rau la inceput se poate dovedi ca e bine mai tarziu. Am cunoscut oameni care mi-au placut si cu care as fi dorit sa am o relatie dar care fie au plecat fie s-au instrainat. Apoi, dupa un timp, am vazut ca in cele mai multe dintre cazuri a fost bine ca s-a intiplat asa - multi dintre ei avand un comportament sau luand niste decizii care in mod sigur m-ar fi dus in acelasi punct. Numai ca intrerupand relatia mai repede si "daunele" au fost mai reduse. Nu spun ca in cazul tau trebuie sa fie la fel, doar iti spun ca toate lucrurile se pot intimpla "spre bine" - e posibil ca intelegi unele lucruri pe care pana acum nu le constientizai sau e posibil sa iti duci relatia intr-o zona in care tu sa fii mai fericit - pe termen lung. Cit despre sinucidere, e doar o forma de a vrea sa dispari sau sa nu mai simti suferinta si cindva, avand o discutie cu o maestra spirituala si spunandu-i ca odata ce mori scapi de probleme ea s-a uitat la mine cu niste luminite in ochi si mi-a spus: "Si daca acolo unde ajungi dai de altele si mai grele?". Am ras un pic nervos si am inteles ca pe cit putem trebuie sa rezolvam problemele cit suntem aici, oricit de dureros ar fi. Si de acuma avem si platforma asta unde ne putem ajuta intre noi.